Totul are o logica doar ca nu stiu care e, sunt aici cu voi cate o data, alta data nu stau si mi aduc aminte de toate nedreptatile si nu stiu incotro so apuc sunt confuz cu viata mea , nu stiu , probabil vi sa intamplat sa fiti acolo unde nu trebuie de multe ori si pentru ce, pentru ca a trebuit sa fiti acolo exista multe situati in care noi suntem unde nu trebuie pentru ca nu trebuie sa fim acolo, judecam pentru noi pentru altii si de ce? sunt dezamagit de noi sunt dezamagit de zambetul fals pe care il afisam si asta doar ca nu suntem noi nu avem curajul sa spunem LASA MA DRACULUI IN PACE . Mi ar placea sa sodomisez ( nu chiar, sa pedepsesc) pe cei care m au suparat si dezamagit suntem doar noi si atat in universul asta infinit dar nu avem puterea de a face ceva pentru noi mergem in inertie (vorba unei prietene) nu mai suntem propri nostri patroni, antrepenori apartinem unor interese mondiale noi si numai noi peste tot pornografie sex si bani asta este tot ce ne conduce MA REVOLT imi spun mie si voua pana si cele mai sigure suflete au fost patate cu conditia de a trai mai bine NU EXISTA NICIODATA ASTA da poate un parvenit poate pentru o parvenita dar si tot un dar tot se va incurca o data . Vorba unui prieten nu tovaras de viata CREDEAM CA TE AM PIERDUT CA PRIETEN suntem noi si atat ma gandesc la ORIUNDE, ORICE SI ORICAND cuvinte care nu mai exista de mult ca existenta in sine suntem urmariti si uneori depasiti de situatie.
"Oriunde" e la o distanta cand nu stim destinatia, de mers pe jos, daca ai timp. "Orice" e la o distanta de prins in mana, daca-ti doresti cu adevarat." ORICAND" atunci cand ai nevoie de cineva si nu chiar cineva doar un tovaras de viata. Iar astazi, ii vom arata unui om aflat la rascruce de ganduri ca trebuie sa mearga mai departe, sa-si implineasca menirea si sa schimbe, prin eforturile ei, sansele de viata a sute de mii de romani.
Mi-am dorit intotdeauna sa stiu ce e in mintea unui copil atunci cand invata sa mearga. Un pas, doi, apoi inveti ca natura poate fi dominata. Privesti totul de la inaltime. Depasesti obstacole, sari peste baricade, te poti misca liber. Mersul e cel mai frumos sentiment din lume, privit asa ca apoi sa inveti sa zbori. Si spun ca-i sentiment pentru ca el, mersul, te scoate din reveria lumii privita din sezut, te duce spre o destinatie necunoscuta, te obliga sa fii activ. Asa am ajuns sa cred ca atunci cand incepi sa mergi, incepi, de fapt, sa traiesti.
Si te indrepti spre urmatorul examen pe care viata il va pune in fata ta. Si-apoi urmeaza altul. Si altul. Si mergi prin toate, vesel sau trist, pana cand inveti ca mersul inainte e singurul lucru care conteaza in viata. Tibetanii spun ca daca vrei sa ramai la fel, trebuie sa te schimbi. Mereu. Un lucru pe care noi, oamenii obisnuiti, il facem rar. Din ce in ce mai rar. Prinsi in bula noastra de bine, ne adaptam realitatea la propria comoditate. Si uitam sa ne schimbam, refuzand noul ca pe un dar otravit al vietii.
Eu cred ca fiecare dintre cititorii acestui text are in el puterea sa faca mult mai mult decat si-a imaginat. Si nu spun asta incercand sa motivez intr-un gest prostesc zeci de mii de oameni cu experiente si vise diferite. Nu. In noi e tot atata vointa cata lene. E tot atata inversunare cata resemnare. E tot atata putere sa depasim obstacole cata teama si nevoie de ghemuire intr-un colt pana trece furtuna.
Tocmai de aceea, atunci cand cineva ne provoaca si ne pune cu spatele la perete, atunci cand cineva ne pune la indoiala proiectele ori ne impinge cu toate fortele departe de calea pe care ne-am ales-o, atunci cand cineva ne pune limitele la incercare, singura solutie e sa ne aducem aminte de momentul cand am invatat sa mergem. Acel moment e cea mai buna imagine a timpului in care am decis sa invingem orice forma de obstacol si sa ne vedem de drumul nostru.
Nimic nu e in viata mai important decat sa mergi mai departe.
Scriu textul acesta pentru ca simt ca e de datoria mea sa sustin cu toate puterile putinii oameni care fac ceva pentru semenii lor. Ei, oamenii despre care vorbesc, sunt singurii care ne imping pe toti inainte, ne obliga sa ne comportam ca o societate si ne indeparteaza de pragmatismul capitalist al ideii ca supravietuieste doar cel puternic.
